Salut, numele meu este Ionut si sunt aici din partea ItAssistant.org pentru a va explica cum functioneaza un router cisco si pentru a va invata sa il configurati. Deoarece subiectul este destul de complex vom imparti tutorialul in mai multe parti.
Aceasta fiind prima parte vom acoperi notiuni introductive despre routere, functiile pe care acesta le indeplineste, tabela de routare, tipuri de route, mediul pe care vom lucra pentru a emula routerele Cisco: Dynamips.
In finalul tutorialului aveti o sectiune cu notiuni introductive in ceea ce priveste adresarea IP si subnetting.
Ce este un router?
Un ruter este un dispozitiv hardware sau software, care conectează două sau mai multe retele de calculatoare bazate pe “comutarea de pachete” (packet switching). Funcţia îndeplinită de rutere se numeşte rutare.
Mai exact un router este un computer cu functii specializate, care are 2 functii importante: leaga 2 sau mai multe retele si stabileste calea pe care trebuie sa o urmeze un pachet prin procesul de routare.
Din punct de vedere al hardware-ului se aseamna cu un PC avand urmatoarele componente:
CPU - la fel ca un procesor obisnui executa instructiuni ale Sistemului de Operare
RAM (Memorie Volatila) - retine configurarile curente ale routerului cum ar fi tabela de routare sau tabela ARP.
ROM (Memorie non-Volatila si nealterabila) - in aceasta memorie este retinut programul de pornire (bootstrap), utilitare de diagnostricare si un Sistem de Operare minimal in cazul in care Sistemul de Operare al routerului nu functioneaza.
Flash (Memorie non-Volatila) - contine imaginea a unui sau mai multe Sisteme de Operare
NVRAM (Memorie non-Volatila) - stocheaza fisierul de configurare incarcat in RAM la pornirea Sistemului de Operare
Interfete - contine porturi de consola, portul AUX, interfete: FastEthernet, Seriale, etc…
Etapele de initializare ale router-ului:
POST (Power-on self test) - compomentele hardware sunt testate de un program din ROM
Bootstrap - programul de bootstrap este copiat din ROM in RAM si executat
Incarcarea Sistemului de Operare - se cauta mai intai Sistemul de Operare in memoria Flash, daca nu se gaseste se cauta pe un server de TFTP din retea. Daca nici aici nu se gaseste se incarca Sistemul de Operare minimal din memoria ROM.
Incarcarea fisierului de configurare - se cauta mai intai in NVRAM un fisier de configurare, daca nu este gasit se cauta pe un server de TFTP din retea. In caz de nereusita se va porni utilitarul de setup.
Cum am precizat, routerele stabilesc calea pe care trebuie sa o urmeze pachetele. Aceasta functie se numeste routare.
Cum se face routarea?
Routerul retine informatii cu privire la retelele cunoscute in tabele de routare. Mai exact se stocheaza adresele IP ale retelelor si urmatorul hop catre ele. Tabela de routare este stocata in memoria RAM deci se pierde la fiecare repornire a routerului.
Sunt 2 feluri de rute:
Rute statice – configurate de administrator si care au prioritate in procesul de routare.
Rute dinamice - invatate de router prin intermediul unor protocoale.
Daca e se discutam care dintre cele 2 metode, routarea statica sau routarea dinamica este mai buna, prima (routarea statica) ofera un control mai riguros administratorului, usor de invatat insa nu este scalabila. Cea de-a doua (routarea dinamica) necesita cunostinte avansate pentru configurare insa este o solutie scalabila. Cateva exemple de protocoale folosite pentru routarea dinamica sunt: RIP, EIGRP, OSPF, pe care le vom discuta in urmatoarele tutoriale.
=============================================================================
Notiuni de baza pentru Adresare IP si subnetting
Adresa IP reprezinta un numar de 32 de biti împartit in patru octeti.
Forma zecimala a octeților separati de punct este folosită pentru a putea fi usor de utilizat si de memorat de către oameni.
Adresa IP este alcatuita din:
partea de retea – la nivel 3 o retea este definita ca un grup de hosturi cu partile de retea din adresa IP identice
partea de host – numarul de biti determina numarul maxim de hosturi din retea
Exemplu:
10 . 130 . 145 . 21
- partea de reatea: 10 .
- partea de host: . 130 . 145 . 21
Adresele IP utilizabile in adresarea unicast si disponibile pentru subnetting se impart in clasele A, B si C. Caracteristicile lor sunt sumarizate in tabelul de mai jos:
Adrese speciale:
-Adrese private – rezervate pentru utilizarea in orice retea privata; deasemnea aceste adrese nu sunt rutate în Internet. Cuprind:
- 10 . 0 . 0 . 0 / 8
- 172 . 16 . 0 . 0 / 12
- 192 . 168 . 0 . 0 / 16
O retea cu adrese IP private poate accesa Internet-ul prin NAT (Network Adress Translation).
Adresa de Loopback – adresa 127 . 0 . 0 . 1 – utilizata de un host pentru directionarea traficului catre el insusi, utilizata pentru comunicarea intre aplicatii și servicii TCP/IP de pe aceeasi statie sau pentru testarea stivei TCP/IP.
Este rezervat blocul de adrese 127 . 0 . 0 . 0 / 8
O masca este reprezentata ca un sir binar de “1″ urmat de un sir de “0″, avand lungimea totala de 32 de biti, aceeasi lungime ca si o adresă IP. Bitii de “1″ dintr-o masca de retea selecteaza partea de retea a unei adrese, in timp ce bitii de 0 selectează partea de host. Daca doua adrese de host au partea de retea egala, atunci se considera ca cele doua adrese fac parte din aceeasi retea. Determinarea retelei din care face parte o adresa pe baza unei masti de retea se face prin operatia de AND logic.
Exemplu:
In concluzie, o retea este unic determinata de adresa sa de retea si de masca.
Adresa de retea contine toti bitii din partea de host la valorea “0″, deci este prima adresa a retelei respective si nu poate fi asignata unei interfeţe. De asemenea, ultima adresa a unei retele, cea in care toti bitii de host sunt setati la valoarea “1″, reprezinta adresa de broadcast a retelei respective, o adresa folosita pentru a adresa toate statiile din reteaua respectiva si care, de asemenea, nu poate fi asignata unei interfete.
Pentru fiecare adresa de retea cu n biti in partea de host, avem 2 la puterea n – 2 adrese utilizabile.
In absenta posibilitătii impartirii in subretele, toate retelele ar trebui sa posede o adresa de retea a uneia dintre cele 3 clase majore, ceea ce ar duce rapid la consumarea tuturor adreselor de retea posibile. Impartirea în subretele permite divizarea retelelor din cele 3 clase in subretele mai mici, nesuprapuse, cu mai putine adrese de host, putandu-se astfel maximiza utilizarea adreselor IP din fiecare clasa.
impartirea in subretele presupune “imprumutarea” unui numar de biti din partea de host a a adresei, biti ce vor forma partea de subretea si a caror valoare va fi diferita pentru fiecare subretea obtinuta.
Ca exemplu, vom considera reteaua 192 . 168 . 2 . 0 / 24. Masca implicita este 255 . 255 . 255 . 0, deci primii 24 de biti formează partea de retea si ultimii 8 biti formează partea de host. Binar, adresa se reprezintă astfel:
Imprumutam 3 biti din partea de host si cream segmentul de subretea:
Toate adresele de subretea vor avea masca /24 + 3 = /27. Partea originala de retea va ramane constanta, iar fiecare subretea se va distinge printr-o valoarea distincta in partea de subretea. Prin imprumutarea a 3 biti vom putea genera 2 la puterea 3 = 8 subretele:
Related posts:
- Routere CISCO – Partea II – Dynamips
- Routere CISCO – Partea III – configurare Dynamips
- Retea bridge in Virtualbox si transfer de fisiere
- C++ pentru incepatori – Introducere
- Configurare manuala IP in Windows 7
Foarte tare bravo =d>
Bun mini-tutorialul, mai faceti, ca stam cu ochii pe voi
[...] numele meu este Ionut si sunt aici din partea ItAssistant.org pentru a continua partea I a tutorialului routere cisco, tutorial in care am prezentat aspectele generale ale unui router cat si cateva notiuni despre [...]
[...] numele meu este Ionut si sunt aici din partea ItAssistant.org pentru a continua partea a II-a tutorialului routere cisco, tutorial in care am prezentat aspectele generale ale programului Dynamips si modul in care puteti [...]